Domnule, cand intinzi o masa, cand ai musafiri pe care vrei tu sa-i incanti, sa-i tratezi cu cinste, cu fason, trebuie sa-ti lasi mintea sa se joace. O lasi sa zburde! Duca-se! Se va intoarce cu o sumedenie de franturi de imagini proaspete, cu parfumuri ametitoare, inchipuite si uneori nici  macar existente pentru tine. La inceput, nu vei putea ghicii prea multe, important e ca n-a venit cu mana goala si nici julita de prin gradini, de prin livezi, de pe stanci ori de pe coclauri: de prin Rai!

N-ai sa intelegi ce sa faci cu toate astea daca nu simti fericirea umplandu-te! Imbatandu-te! Tot ea saraca, asta mica, dupa atata alergatura si harjoana, ea, mintea ta in gandul ei, va da contur ideii, rezolvand colajul. Vezi? Tot intr-o joaca, zburdalnica!

Domnule, la mine, acum, a fost departe. Departe rau! Si s-a-ntors, un pic maura, mustind in jur cu zemuri si parfum de lamai galbene si lamai verzi. Mici, cu coaja subtire, curate pana la stralucire. Apuc-o si tu intr-o mana pe aia galbena si-n cealalta pe aia verde. Joaca-te acuma cu ele. Invarte-le-n palme, mangaie-le, strange-le un pic, doar cat sa-ti intre parfumul lor in  piele...- ca la amor!!! Cu ambele palme inspre sus, cu degetul aratator ajutat de cel mare le strangi incet sfarcurile ce-inteapa, inca pline de curaj, de tupeu, speranta ce le sta in implinirea unui mujdei gustos. Aproape ca te faci una cu ele. Mirosul, aroma, taria lor, te vor incanta si incita si te vor conduce usor, de mana (si de nas) spre izbanda. Spre o reteta noua. A ta si numai a ta. S-ar putea ca mai intai sa afli imaginea retetei sau s-ar putea sa-i afli mai intai gustul, textura sau, uneori, sa te intalnesti chiar cu toate astea odata.

Eu, acum, le-am lasat din mana, pe-un colt de masa, pe-un servet, sa se odihneasaca si sa-si  revina tragaind aer in piept, gafaind de atata munca. Le aud oftatul. Tu nu? Mie, imi miros palmele: una-mi miroase a galben, una a verde. Imbatator..., imi miroase bicolor!

Cu imaginea ceacara, purced: mai intai de toate, o pirueta si o reverenta. Imi acord cu larghete aplauze. Chem la rampa inca o data inspiratiile si, de data asta, doar mi-nchipui ca le mangai culorile, atingandu-ma doar de aromele ce le invaluie. Miinile: incordate, ca de scamator. Invit in scena, nelipsitul stagiunii, usturoiul. Ne dam mana, il ajut sa se urce pe rampa de lemn. O noua reverenta, de data asta in doi, tinandu-l in mana, strans. Cortina de primul act cade spre a ascunde crima ce va urma. Ea va precede arta.

Ma apas peste Fratia Catelandrilor sa-i deconspir sursa iutelii, strivind-o intre doua funduri de lemn. Urme ale crimei, hainele casante, le alung rapid din scena. Cateii goi ii trag in presa cu sita fina, deasupra a doua castroane nu foarte mari, in parti egale. In aer, arome andaluze lasa cand si cand loc danfului de usturoi. Cred ca s-au imprietenit. Cred ca danseaza. Peste usturoi, intr-un castron pun doua galbenuse crude, intr-unul doua fierte. Le incorporez si le frec in ulei. Cate-un varf de lingurita de mustar. Cate-o lingurita de smantana si un pic de sare. Le tot amestec, parca sa nu se mai vada deloc, ucisul.

Trebuie sa inceapa actul doi. Ma grabesc. Nu vreau sa ma surprinda cortina cu arma crimei in mana. Rad cojile de la lamai. Intr-un castron pun verde, intr-unul pun galben. Storc lamaie. Nu foarte mult dar, la fel: intr-unul verde si-n altul galben. Am doua mujdeiuri. Cel galben e galben. Cel verde, tot galben. In cel galben, o felie subtire de lamaie tocata scame si amestec. In cel verde toc o felie subtire de kiwi si am mare grija sa nu pun si seminte. Astea m-ar da de gol. Amestec si aici. Acum arata bine: galbenul e galben, verdele e verde. In galben nu mai pun nimic. In verde, marar tocat marunt-marunt. Incorporez agil. Iau boluri de sticla si pun in fiecare cate o lingura de galben. Verdele il pun deasupra cu lingurita si nu in acelasi loc. Cate doua, cate trei sau cate cinci guguloaie. Simetric. Se scufunda incet. Singure. In fiecare amestec cu altceva. Intr-unul cu o tepusa de frigarui, in altul cu coada unei lingurite, in altul cu altceva. Ideea e sa formez dare de verde in galben. Nu vreau sa arate la fel. Grosimi diferite imi ofera desene diferite. Un bol il decorez cu o crenguta de marar, unul cu o frunza de menta si-asa mai departe. Putina ordine si scena e iar gata de spectacol. Soneria anunta ca e timpul. Se ridica si cortina.

Asezati in fotolii, spectatorii remarca si admira cele doua andaluze ce plutesc in aer, a desfat. Invitati pe platoul central: cuburi de peste uscat, sarat. De pe sfoara. De la vant. Parfumul sau inunda si-l ascunde pe cel de usturoi. Nici urma de crima. He-laaa-laaa-aaaau, andaluzo! A Green, please!

Vin sec alb alaturi de vin alb sec si daca se poate cu putin vin sec. Alb. Neaparat.