Piateta centrala. Cordette indreptandu-se spre decapotata, pleoscaind darnic-larg tuturor niste ciunga. De dreapata intepenita spre lateral, de cotul in unghi de noua zeci si cu laba fleoshcaind aerul cu relaxarea ce ti-o da doar stabilitatea financiara, ii atarna o "gentuta" ce aduce cu o naveta de bere, atat ca forma cat si ca dimensiuni. Diferenta o face aurolacul intins cu buretele in tushe artistice. La subratul stang o minge incearca sa faca concurenta sanului apropiat. Nu reuseste.

In fatza ii rasar surprinse, Mocka si Sclifo tzopaind de bucuria intalnirii. Ce mica e lumea! De peste sensul giratoriu puteai sa le auzi bucuria din voci si sa le admiri mainile ce se manifestau ca niste elicii dezaxate. Toti ne bucuram ca participam la bucuria lor. Normal, fara sa vrem.

Se tzocaie tzeapan in aerele de langa tample, cu miscari asemanatoare papusilor mecanice ce ies la ora fixa dintr-un turn cu ceas. Isi sterg prieteneste si reciproc urmele de ruj imaginare si se invita una pe alta pe terasa. Langa ele, la-ndemana, o carciuma cu specific italienesc, cunoscuta lumii ca "La Adapat".

Normal, isi comanda cate-o apa. De-acum asezate ca-n vitrina, toate trei cu buzele tzuguiate pe paiele insurubate-n sticle mici de apa plata, aprofundeaza meniurile:

Mocka: Tzutz, tzutz, tzutz, tzutz.....
Sclifo: T.........Z.........U........T........Z.........
Cordette: ...tzuuuuuuuuuuuutz........tzuuuuuuuuuuuutz.....
Ospatarul: Pot sa va recomand niste spaghete....
Sclifo: ?????????... (privind intrebatoare ospatarul, cu buzele dezlipite de pe pai si intepenite intr-un TZUTZ-MUT larrg).
Ospatarul: ...Pentru dumneavoastra niste macaroane?...