Crema de zahar ars e un dulce apreciat de toata lumea indiferent de varsta. Preparat si servit acasa aduce prin mirosul sau o atmosfera de sarbatoare si de fericire. Se poate prepara pentru poftele propriei familii sau sau poate fi folosita ca arma impotriva vecinilor, provocand in ei pofte nebune si baliri abundente. Daca nu vreti sa vina la usa vecinii-prieteni cu apropouri de genul "buuuuunaaaaa, ce mai faci?", trebuie sa capitonati rosturile ferestrelor si ale usii de la intrare cu carpe imbibate in apa! Personal eu nu o fac si primesc pe oricine bate la usa.

Sa purcedem la dezmatul papilo gustativ prin deschiderea geamului de la bucatarie. Nu, nu este un gest de opulenta, credeti-ma.

12 oua,
1,5 litrii lapte,
300 gr zahar pt caramel,
300 gr zahar pt compozitie,
40 gr zahar vanilat,
1 praf de sare.

Intr-o cratita mare, larga si nu foarte inalta, de aproximativ 4 - 5 litrii, varsam 300 gr de zahar. Nu trebuie zahar farin. Il uniformizam ca strat in cratita si-l punem pe aragaz la un foc iute dar nici chiar ca la cazanele lui michiduta. Amestecam incet cu spatula de lemn, avand grija ca zaharul sa se topeasca cat mai uniform. Intai se vor forma niste cocoloase de zahar topit. Nu ne speriem si amestecam continuu. E timpul sa dam focul mai incet, spre molcom, cat sa transmita caldura soptit. Zaharul este gata pentru prepararea cremei de zahar ars, atunci cand este lichid, de culoare rosu-brun-maroniu, ca de chihlimbar si cand incepe clocotul sa formeze o spuma deasa, marunta. Deja scoate fum??? Opriti focul, e gata! Acum intelegeti de ce am deschis geamul? Ok, bravo.

Luam acum frumusel 2 manusi de bucatarie, ne adancim mainile in ele pana la coate, si ne tinem bine, bine de toartele cratitii. Cu foarte mare grija, fara sa varsam nici un strop, inclinand cratita, intindem strat uniform de zahar ars pe peretii cratitii pana sus, la un deget sub buza ei. Sa nu ne puna necuratul sa ne cada vre-o picatura pe noi ca face gaura, ustura, doare si facem "au" o buna perioada de timp! Cand, dupa invarteli "succesive si repetate", zaharul topit sub forma de lava incepe sa dea semne ca ar vrea sa ramana pe pereti si sa nu se mai scurga in mijlocul cratitei-crater, e semn ca putem sa ne oprim a o mai balanganii si o punem la racit in chiuveta cu apa rece sau la frigider daca vreti sa-l stricati. Operatia de mai sus, de balanganeala si invarteala a cratitii, nenumita inca "aterizarea unui OZN beat" poate dura intre 5 si 10 minute. Racitul ce urmeaza, aproximativ 15 minute.

Pana se raceste, dam drumul la cuptor sa se incinga. Foc potrivit.

Intr-un vas spargem 12 oua, punem peste ele covoras din alte 300 gr zahar si 40 gr de zahar vanilat si le luam la "batut-cu-telul" sau la "frecat-cu-telul" in functie de cine tine manerul si in functie de personajul din gandurile sale. Punem laptele peste oale batute si omogenizam cu acelasi tel, pana se dizolva zaharul. Stati linistiti, merge repede.

Scoatem cratita racita neaparat din chiuveta cu apa, o stergem cu stergarul si o umplem cu amestecul de mai innainte, facut din oua, zahar si lapte. Bagam cratitoaia in cuptor, si pentru 15 - 20 minute dam focul mai maricel, dupa care inca 20 - 30 minute lasam la foc mai mic dar nu moale.

Avem voie sa ne infigem in ea lingurile doar dupa ce s-a racit, altfel se va farama.

O papam rece de la frigider, incet ca sa nu ne cada greu la ficati si la stomace, cu frisca. Discratite placute!