In functie de gradul de iuteala ardeii iuti se impart in doua categorii paprika si chilli, prima denumire pentru cei mai slbi pana la mediu (pana la aprox. 4000 unitati Scoville) iar a doua denumire pentru cei foarte iuti, ce pot ajunge conform scalei Scoville la 20 mii.

Ardeiul iute este o planta ce creste in forma de tufa. Fructele produse, ardeii, pot fi si de forma rotunda dar cei mai cunoscuti sunt cei de forma alungita, forma acestora fiind si imaginea generala asociata de marea majoritate a oamenilor. Ardeii foarte iuti de dimensiuni mici poarta denumirea de "ochi de pasare".

Cromatic, se poate considera ca necopti sunt in tonuri de verde, iar in functie de soi cand se coc pot fi galbeni, portocalii sau rosii.

Aroma ardeilor iuti neajunsi la maturitate deplina este mai dura iar a celor copti este mai aromata.

Se consuma crud sau preparat, scopul nefiind de a bate recorduri de rezistenta la iuteala lor ci pentru ca acestia ajuta la evidentierea celorlalte ingrediente din mancare.

Tehnicile de consum si de pregatire a ardeilor iuti difera de la continent la continent si de la tara la tara, ca de altfel si preferintele pentru anumite soiuri mai blande sau mai iuti.

Astfel in America de Sud, loc din care a fost adus de catre Columb in Europa, in fiecare zona se cultiva soiuri diferite cu proprietati diferite ca gust si aroma. In aceste zone, pentru o mancare ce are in componenta ardei iute, se vrea scoaterea in evidenta a aromei acestora si nu a iutelii, ardeilor li se scot semintele si venele carnoase, preparatele inscriindu-se mai degraba intre cele iuti-condimentate nu la foarte iuti cum se intampla in Asia. Din China vine tehnica de maronire a ardeilor, acestia fiind trasi in grasime incinsa.

Cea mai iute specie de ardei iute este Tobasco dar gustul deosebit al sosului Tobasco se datoreaza nu ardeilor ci in maturarea sosului in butoaie de lemn.

Ardeii iuti se consuma cruzi, uscati, sub forma de pulbere individuala sau in amestec cu alte condimente sau ingrediente, murati sau gatiti.

Se pot creste ca hobby in gradina proprie si chiar in ghivece pe pervaz. Se pastreaza murati la borcane sau se pun pe sfoara la uscat.